În 2014, Liiceanu a scris un articol în care vorbea despre Alexandru Dragomir – un filosof cu șapte ani mai tânăr decât Noica, și care a murit în 2002. Spunea despre el ca find singurul de observațiile caruia Noica se temea astfel că, inainte de a publica textele sale, ii cerea părerea.
Acest om de cultură, Alexandru Dragomir, ținea prelegeri în care spunea că : „suprema îndatorire a omului este să înțeleagă lumea cu mintea lui.”
El spunea că dovada spiritualitătții este atitudinea omului de „a sta pe gânduri în fața fiecărui gând, a nu lua de bună nici o afirmație primită de-a gata, a căuta la tot pasul demarcația fină dintre „a ști” și „a nu ști”.
Ce înseamnă a gândi?
Înseamnă să ne întrebăm mereu ce trebuie să facem „ca să nu murim boi”.
Pentru a afla răspunsul, el spunea că trebuie mai întâi să acceptăm că, ne naștem așa.
Dar ce-i de făcut mai departe?
„Bou” nu este o invectivă, spune Dragomir, ci un mod pentru a numi instalarea în viață – lipsa de răspundere față de tine însuți și față de semenii tăi.
Poți să te naști și să rămâi bou, așa cum foarte bine te poți naște schiop și să rămâi așa.
Așadar, nu e vina nimănui dacă vei aparține acestei categorii și nimeni nu e acuzat pentru asta sau este pedepsit pentru asta.
Acest fel de a te naște e o fatalitate.
Acum, exista 2 variante :
Prima, este cea în care te naști bou și nu mai e nimic de făcut.
Nu vei înțelege niciodată „mersul lumii”. Poți să ajungi chiar și un savant de renume, dar asta nu oferă garanții asupra faptului că nu ai fost, nu ești sau nu vei fi în eternitate analfabet existențial. Beneficiezi de un har al prostiei pe care nimeni nu ți-l poate răpi, corija sau contesta.
Modalitatea de mântuire „de bovitate”este înalțarea spirituală, o toaletă care se impune ca și cea corporală
A doua variantă a lui „a fi bou” privește cazul oamenilor inteligenți care se prostesc în urma întunecării minții lor pe baze afective.
Adică să avem grijă când emoțiile, ne impiedică să luăm hotărâri juste, când rațiunea și-ar pierde eficacitatea existențială
Trebuie examinat de fiecare dată când anume componenta afectivă a rațiunii este benefică, (de la pasiunea cu care sufletul face fapte marețe și până la „dacă iubire nu e, nimic nu e”), si, când anume este orbire care blochează drumul minții în efortul ei de a distinge falsul de adevăr.
Pe scurt, a fi „om adevărat” presupune să descoperi cum se iese din turmă, că nu este un lucru ușor, la fel ca și „trecerea de la faza de pom sălbatic la cea de pom cultivat”. Educația, așadar.
Evident nu poti face o casă bună cu cărămizi proaste și o societate civilizată cu indivizi needucați.
Sigur, educația nu poate anula imbecilitatea odată ce ea există și, nicidecum o garanție de anulare a ei.
Un bou educat nu e mai puțin bou.
Dacă e adevărat că binele și răul unei societăți depind în întregime de prostia și inteligența fiecărui membru al ei, atunci „ca să nu mor bou” devine un imperativ etic suprem.
Toate civilizațiile care s-au dus de râpă au devenit victima ticăloșilor și imbecililor
Poți încerca să salvezi pe cineva sau poți aștepta la nesfârșit să vină cineva să te salveze pe tine, însă până când o persoană nu decide că trebuie să se schimbe și nu face pași concreți în acest sens, nu se poate face nimic.
“În cer, nu există nicio diferență intre est și vest; oamenii își crează singuri diferențe în minte și apoi ajung să creadă că sunt adevărate.”
Fiecare persoană poate înțelege altceva dintr-o situație sau dintr-o discuție. Acest lucru nu inseamnă că percepția respectivă este adevărul absolut;
Trebuie să înțelegem că fiecare dintre noi are o percepție individuală asupra lucrurilor și este bine să fim deschiși la ceea ce gândesc alții, așa cum ne-am dori și ei să facă în relație cu noi.
Rabinul Harold Kushner
„Scopul vieţii nu este de a învinge. Scopul vieţii este de a creşte şi a împărţi.
Atunci când veţi privi înapoi la tot ceea ce aţi făcut în viaţă vă va da mai multă satisfacţie plăcerea pe care aţi adus-o altora decât timpul acordat întrecerii şi înfrângerii lor.”
Ființele umane sunt legate de eternitatea existenței.
Roata vieții merge rotund și rotund și ne face să ne rostogolim prin multe încarnări .
Fi „om adevărat” și ieși din turmă!!!
Căutarea ta de identitate de sine te pregătește pentru o ridicare spirituală conștientă… asta este părerea mea căci de aceea am scris articolul.
A ta care este? Ce te motivează?