Cum crezi ca reușești să te eliberezi de frică, și să atragi după tine iubire?
Fiecare cautăm să ne îndreptîăm spre o viață mai eliberată de frică și mai plină de calm , de iubire și de împăcare.
Noi nu putem opri să se întâmple lucrurile rele, dar putem înceta să gândim la cum au stat lucrurile candva și am putea cultiva aprecierea pentru ceea ce avem acum.
Soluția nu este rapidă , dar poate fi găsită doar atunci când știm de unde ne pleacă teama, cum să recunoaștem ceea ce trebuie să controlăm și,…
sentimentul singurătății este de controlat.
Trăim în aglomerări urbane tot mai mari, dar ne simțim tot mai singuri în aceste mari mulțimi de oameni.
Singurătatea, ca stare definitorie a ființei umane
Suntem singuri, într-un univers caruia I se caută sensul, nu știm de unde venim și nici încotro mergem. Oare ce se întâmplă cu singurătatea noastră?
Ce este singurătatea?
Singurătatea este costul colateral al nevoii noastre naturale de a aparține cuiva.
Suntem condamnați de codul nostru genetic să stăm împreună.
Fără interacțiuni cu un sex opus, genele noastre nu se pot replica, iar creșterea puiului de om , care are o copilărie mai lungă decât a oricarei alte specii, este o sarcină grea , dacă nu suntem ajutați de semenii noștri.
Interacțiunile noastre sociale fac posibilă reciprocitatea și cooperarea – adică jocuri, în care ambele părți aflate în interacțiune au de câștigat si niciuna nu pierde.
De-a lungul istoriei umane, asocierea în grupuri s-a dovedit infinit mai adaptativă față de izolarea socială, decât indivizii singuratici…asa că,
singurătatea nu este o situație obiectivă, ci o stare subiectivă.
De exemplu:
- Te poti simti singur în mijlocul unei mulțimi, într-o relație maritală sau la locul de muncă, deoarece calitatea interacțiunilor este mult sub așteptările tale sau, ceilalți nu te înțeleg și nu le pasă de tine.
- Poti trăi într-un ținut izolat, dar să nu te simti singur, pentru că îl ai cu tine pe Dumnezeu.
- Chiar și o mare iubire ține mai curand de, cât de mult te gândești la celălalt când el nu este lângă tine, chiar mai mult uneori decât să interacționezi cu el în fiecare zi.
Cum crezi că reușești să te eliberezi de frică, și să atragi după tine iubire?
Cercetările recente arată că factorii cei mai importanți care predispun la singurătate. pot fi de mai multe feluri:
Cam 37% din nivelul singurătății noastre ar putea avea explicație prin mecanisme genetice.
Asta nu înseamnă că moștenim singurătatea, ci cât de mult suferim de pe urma ei.
Fiecare dintre noi are setat genetic un fel de ceas, un termostat, care stabilește până la ce prag poate tolera singurătatea și de unde ea devine dureroasă.
Alte întâmplări care țin de contextul de viață au un rol major în a ne induce singurătatea.
De exemplu:
- Separarea fizică – tot mai mulți oameni locuiesc singuri,
- Apoi, mobilitatea socială , adica omul își schimbă mereu locurile și colegii de muncă
- Schimbările de statut social , de exemplu, pensionarea, șomajul, ascensiunea rapidă sau prăbușirea carierei personale,
- Terminarea unei relații, divortul, plecarea copiilor, văduvia
- Alt aspect ține de personalitatea noastră.
- Timiditatea, capacitatea redusă de a-ți asuma riscuri în relațiile interpersonale, stima de sine scăzută, anxietatea socială, depresia sunt cauzele care ajută instalarea singurătății.
Sigur felul cum anume acești toți factori interacționează pentru a produce singurătatea este
cel mai probabil, ecuația personală a fiecărui individ.
Tiparele invațate din copilarie și educația, gândirea, credințele, valorile, obiceiurile , și multe alte ingrediente de acest gen sunt relevante în explicarea a cât de singuri ne simțim.
Putem crede că anxietatea și frica nu ne privesc pe noi fiindcă noi evităm să le experimentăm. Păstăm cumva monotonia și siguranța, evităm riscurile și știm că orice act de curaj vine la pachet cu costuri.
Dar, dacă nu te temi niciodată este posibil să pirzi curiozitatea profundă sau bucuria vieții.
Frica nu este amuzantă, dar este semnul că suntem plini de viață.
Teama te conectează, teama te izoleză!!!
Anxietatea este cea care ne previne că este cazul sa căutam o conexiune mai profundă.
Atunci când e prea mare distanța, anxietatea se instalează dar, o face și când există un spatiu mai puțin larg.
Nu există o distanță sau o apropiere corectă între 2 oameni, nici măcar de-a lungul timpului. Facem automat acest lucru dar , cand anxietatea este excesivă, înseamnă că ori ne lipim ca ariciul de pantof de celalalt sau, diimpotrivă ridicam un zid între noi.
Cum putem însă să corectăm acest aspect, este subiectul unui curs care va fi în curând anunțat pemtru prima jumatate a lunii aprilie.
Aș vrea mult să știu și părerea ta. Te rog da-mi un replay la acest email si spune-mi cum este în cazul tău.
Ai momente în care trăielti clipe de singurate? Cum treci peste ? Ce te ajută?